Comparația de pe rețelele sociale

Deschide telefonul și iese mai mic decât a intrat. Petreceri la care nu a fost, corpuri, note, vacanțe. Nu vede oboseala celuilalt. Vede montajul. Comparația aceasta nu este vanitate. Este un mod de a-și măsura locul, singurul pe care grupul îl mai afișează public.

Interdicția totală nu explică durerea

Poți limita orele. Dacă nu întrebi ce îl doare când închide aplicația, durerea se mută. Uneori este excluziune reală, nu doar invidie. Atunci este mai aproape de hărțuirea pe telefon decât de un obicei. Alteori este o voce interioară care caută dovada că nu este de ajuns. Despre presiune am scris în adolescența modernă.

O frază care nu umilește

„Ce ai văzut și te-a lăsat mai jos?” este mai util decât „pe vremea mea nu existau astea”. Nu îi confisca identitatea odată cu telefonul dacă telefonul este și locul în care mai are un prieten.

Cabinet

Psihoterapia pentru adolescenți poate fi locul în care comparația se spune fără public. Scrieți-mi.