Primele săptămâni la grădiniță

La poartă plânge. Înăuntru, educatoarea spune că se liniștește. Tu pleci cu nodul în gât și cu întrebarea dacă l-ai lăsat prea devreme. Primele săptămâni sunt o adaptare, nu un test pe care îl pici dacă lăcrimează. Copilul învață că pleci și că te întorci. Asta cere repetiție, nu un discurs lung în prag.

Despărțirea scurtă ajută mai mult

Un rămas-bun clar, o singură dată, este mai blând decât zece întoarceri. Fața ta speriată îi spune că locul este periculos. Fața ta calmă, chiar dacă pe dinăuntru nu ești, îi dă un model. Seara, întreabă-l despre un lucru mic, nu despre tot plânsul.

Când nu mai este doar adaptare

Dacă după mai multe săptămâni refuză mâncarea, nu doarme, se lipește toată seara sau dimineața devine un scandal care nu scade, merită privit mai atent. Am scris despre diminețile în care copilul nu vrea la școală. Unele lucruri încep încă de la grădiniță.

Dacă vreți sprijin

Psihoterapia pentru copii mici include și părintele. Scrieți-mi cum arată diminețile, nu doar vârsta.