Doliul copilului după moartea unui bunic

A murit bunica sau bunicul și copilul întreabă dacă vine mâine, apoi cere să se joace. Te sperii că nu a înțeles sau că este prea calm. Copiii doliul în valuri scurte. Joaca nu anulează durerea. O fracționează, ca să o poată duce.

Adevărul, pe măsura vârstei

„A murit” este mai clar decât „a adormit” sau „a plecat”. Metafora îl poate face să se teamă de somn sau de plecări. Spui că trupul s-a oprit, că nu este vina lui și că are voie să fie trist, furios sau să se joace. Întrebările pot reveni săptămâni. Răspunsul poate fi același, scurt. Despre pierdere, în general, am scris în psihologia pierderii.

Adultul are voie să plângă

Nu trebuie să faci un spectacol, dar nici un zâmbet fals tot timpul. Copilul se uită la tine ca să vadă dacă durerea este permisă. Dacă tu nu poți vorbi despre bunic fără să te prăbușești de fiecare dată, el va tăcea ca să te protejeze. Atunci ai nevoie și tu de un loc. Psihoterapia pentru adulți poate fi acel loc.

Pentru copil

Cabinetul pentru copii îi dă un spațiu în care nu are grijă de lacrimile tale. Scrieți-mi.