Copilul care mănâncă doar câteva lucruri

Trei alimente, mereu aceleași, și o masă care se termină în lacrimi. Te temi că nu crește. El se teme de textură, de gust sau de faptul că masa a devenit un examen. Forțarea lingurii îl învață că mâncarea este un loc de luptă. Lupta îngustează și mai tare lista.

Medicul și psihologul nu se amestecă

Creșterea, anemiiile, alergiile rămân la medic. Eu nu dau regimuri și nu înlocuiesc pediatrul. Lucrez cu frica, cu controlul și cu atmosfera de la masă, când partea medicală este deja văzută. Dacă în familie mâncatul a devenit și pentru adulți un câmp de vină, există relația cu mâncarea.

O masă mai puțin încărcată

Fără public, fără „încă o lingură ca să mă bucur eu”. Un aliment cunoscut lângă unul nou, fără obligația de a-l termina. Presiunea de a te liniști tu prin farfuria lui se simte. Copilul mănâncă mai greu când masa este despre anxietatea adultului.

La cabinet

Psihoterapia pentru copii și, dacă e nevoie de cadrul de nutriție emoțională, psiho-nutriția. Scrieți-mi ce spune medicul și ce se întâmplă la masă.